Emoțiile fac parte din fiecare experiență umană. Bucuria unei revederi, teama în fața unui pericol, tristețea după o pierdere sau satisfacția unei reușite implică activitatea unor rețele complexe ale creierului.

Deși emoțiile sunt adesea asociate cu inima, ele sunt procesate prin interacțiunea dintre creier, sistemul nervos autonom, hormoni și semnalele provenite din corp.

Emoțiile influențează atenția, memoria, deciziile, comportamentul și relațiile sociale. În același timp, experiențele personale, somnul, stresul și starea generală de sănătate pot modifica felul în care le trăim.

Pentru a înțelege aceste mecanisme, este util să cunoaștem mai întâi creierul uman, anatomia și funcțiile sale.

Ce sunt emoțiile și cum apar în creier?

Emoțiile sunt răspunsuri complexe prin care organismul evaluează și reacționează la evenimente importante.

O emoție poate include simultan:

  • modificări ale activității cerebrale;

  • reacții corporale, precum accelerarea pulsului;

  • schimbări ale atenției și gândirii;

  • expresii faciale și comportamente;

  • o experiență subiectivă, precum bucuria sau frica.

De exemplu, atunci când auzim un zgomot neașteptat, creierul evaluează rapid situația. Pot apărea creșterea vigilenței, tensiune musculară și modificări ale ritmului cardiac.

Dacă descoperim că zgomotul nu reprezintă un pericol, reacția se poate diminua.

Acest proces implică mai multe regiuni cerebrale care comunică permanent între ele.

Emoții, sentimente și dispoziție: care este diferența?

Emoția este un răspuns la un eveniment sau la o situație, care poate apărea rapid și poate avea o intensitate variabilă.

Sentimentul desemnează, în multe modele psihologice, experiența conștientă și interpretarea subiectivă a unei stări emoționale.

Dispoziția reprezintă o stare afectivă mai generală, care poate persista ore sau zile, fără să fie asociată întotdeauna cu un eveniment precis.

Aceste concepte se suprapun parțial, iar delimitarea lor diferă între teoriile psihologice și neuroștiințifice.

Ce regiuni ale creierului participă la procesarea emoțiilor?

Nu există un singur „centru al emoțiilor”. Emoțiile rezultă din activitatea coordonată a mai multor structuri cerebrale.

Amigdala cerebrală: detectarea semnificației emoționale

Amigdala cerebrală este un grup de nuclei situați în profunzimea lobilor temporali.

Participă la identificarea semnificației emoționale a stimulilor, învățarea asocierilor și orientarea atenției către informații relevante.

Este cunoscută pentru implicarea în procesarea amenințărilor și a fricii, dar răspunde și la stimuli pozitivi sau importanți pentru individ.

Prin urmare, amigdala nu trebuie considerată exclusiv „centrul fricii”.

Cortexul prefrontal: evaluarea și reglarea emoțiilor

Cortexul prefrontal contribuie la planificare, controlul comportamentului, luarea deciziilor și evaluarea consecințelor.

Anumite regiuni prefrontale participă la reglarea răspunsurilor emoționale.

De exemplu, reinterpretarea unei situații stresante poate modifica intensitatea emoției resimțite.

Această strategie este cunoscută în psihologie sub numele de reevaluare cognitivă.

Hipocampul: emoții și amintiri

Hipocampul este important pentru formarea și organizarea anumitor tipuri de amintiri, în special a celor episodice.

Colaborează cu alte structuri cerebrale pentru a integra contextul în care apare o experiență emoțională.

De aceea, anumite locuri, mirosuri sau melodii pot readuce în atenție amintiri asociate cu emoții puternice.

Insula: percepția semnalelor din corp

Insula participă la procesarea semnalelor interne ale organismului, fenomen numit interocepție.

Senzațiile precum bătăile inimii, respirația, tensiunea abdominală sau disconfortul fizic contribuie la experiența emoțională.

Această legătură explică parțial de ce emoțiile pot fi resimțite fizic.

Hipotalamusul: legătura dintre emoții și reacțiile organismului

Hipotalamusul contribuie la coordonarea răspunsurilor autonome și hormonale.

În situații de stres, participă la activarea mecanismelor prin care organismul își mobilizează resursele.

Aceste procese pot modifica pulsul, respirația, transpirația și disponibilitatea energetică.

Neurotransmițătorii și emoțiile

Comunicarea dintre neuroni se realizează prin semnale electrice și chimice.

Neurotransmițătorii influențează activitatea circuitelor implicate în motivație, atenție, învățare și reglarea emoțională.

Este important de înțeles că nicio emoție nu poate fi explicată printr-un singur neurotransmițător.

Serotonina

Serotonina participă la reglarea dispoziției, comportamentului, somnului și altor funcții.

Relația sa cu emoțiile este complexă și depinde de receptorii implicați, de regiunea cerebrală și de interacțiunea cu alte sisteme.

Depresia nu poate fi redusă la o simplă „lipsă de serotonină”.

Dopamina

Dopamina este implicată în motivație, învățarea prin recompensă, anticiparea rezultatelor și controlul mișcărilor.

Nu este doar „substanța plăcerii”.

Activitatea dopaminergică ajută creierul să învețe din diferența dintre ceea ce anticipează și ceea ce se întâmplă efectiv.

GABA

GABA este principalul neurotransmițător inhibitor din creierul adult.

El contribuie la reglarea excitabilității neuronale și la funcționarea echilibrată a circuitelor cerebrale.

Sistemele GABAergice sunt relevante și pentru mecanismele anxietății.

Glutamatul

Glutamatul este principalul neurotransmițător excitator din creier.

Participă la transmiterea informațiilor, învățare și plasticitate sinaptică.

Funcționarea normală a circuitelor emoționale presupune un echilibru dinamic între diferitele sisteme de semnalizare.

Acetilcolina

Acetilcolina contribuie la atenție, învățare, memorie și reglarea unor funcții autonome.

Influențând modul în care creierul selectează și procesează informațiile, poate participa indirect și la răspunsurile emoționale.

Pentru explicații detaliate, consultă articolele din Dicționarul Medical MEDICINAS despre serotonină, dopamină, GABA, glutamat și acetilcolină.

Cum procesează creierul emoțiile pozitive?

Bucuria, interesul, satisfacția și atașamentul implică rețele cerebrale care evaluează experiențele relevante și participă la învățare.

Bucuria și recompensa

Experiențele plăcute pot implica circuite de recompensă care includ striatul ventral și alte regiuni cerebrale.

Aceste circuite contribuie la motivație și la învățarea comportamentelor asociate cu rezultate favorabile.

Totuși, experiența bucuriei nu este produsă de o singură regiune sau substanță chimică.

Atașamentul și relațiile sociale

Relațiile apropiate implică procese complexe de recunoaștere socială, memorie, încredere și reglare emoțională.

Oxitocina este unul dintre mediatorii studiați în acest context, dar efectele sale depind de situație și nu se limitează la apropiere sau afecțiune.

Sprijinul social poate contribui la gestionarea stresului și la starea de bine.

Satisfacția și motivația

Finalizarea unei activități, atingerea unui obiectiv sau învățarea unei abilități noi poate genera satisfacție.

Creierul folosește informațiile despre rezultate pentru a adapta comportamentele viitoare.

Aceste mecanisme explică de ce progresul într-o activitate poate susține motivația de a continua.

Cum procesează creierul frica, furia și tristețea?

Emoțiile neplăcute nu sunt, în sine, semne de boală.

Ele pot avea funcții adaptative, ajutând organismul să recunoască amenințări, pierderi sau situații care necesită schimbări.

Frica

Frica poate pregăti organismul pentru evitarea sau gestionarea unui pericol.

Amigdala, hipocampul, cortexul prefrontal și alte regiuni participă la evaluarea amenințării și la învățarea din experiențe.

Uneori, răspunsul de frică poate apărea și în absența unui pericol imediat, în funcție de experiențele anterioare și de interpretarea situației.

Furia

Furia poate apărea în situații percepute ca nedrepte, frustrante sau amenințătoare.

Este asociată cu procese de evaluare, motivație și pregătire pentru acțiune.

Furia nu determină inevitabil agresivitate. Modul în care o persoană reacționează depinde și de controlul comportamental, context și strategiile de reglare emoțională.

Tristețea

Tristețea poate apărea după o pierdere, o dezamăgire sau o schimbare importantă.

Este o experiență umană normală.

Totuși, atunci când dispoziția depresivă persistă, este însoțită de pierderea interesului și afectează funcționarea zilnică, poate fi necesară evaluarea pentru o tulburare depresivă.

De ce emoțiile influențează memoria?

Emoțiile pot modifica atenția acordată unui eveniment și modul în care informațiile sunt codificate și consolidate.

Evenimentele cu semnificație emoțională sunt uneori reținute mai bine decât cele neutre.

Interacțiunea dintre amigdală și sistemele implicate în memorie contribuie la acest fenomen.

Totuși, o amintire intens emoțională nu este automat mai exactă.

O persoană poate păstra foarte clar impresia generală a unui eveniment, dar poate greși anumite detalii.

Stresul intens poate, de asemenea, îngreuna recuperarea unor informații.

Pentru mecanismele formării și recuperării amintirilor, vezi articolul Memoria: cum funcționează și de ce uităm.

Creierul, emoțiile și microbiomul intestinal

Legătura dintre sistemul nervos și tractul gastrointestinal este bidirecțională.

Axa intestin–creier include comunicarea prin sistemul nervos autonom, nervul vag, sistemul imunitar, hormoni și metaboliți microbieni.

Microbiomul intestinal poate influența anumite procese biologice relevante pentru comportament și răspunsul la stres.

Cercetările experimentale au identificat mecanisme promițătoare, însă multe rezultate provin din studii pe animale sau din cercetări umane încă limitate.

În prezent, nu se poate afirma că modificarea microbiomului printr-un anumit probiotic tratează în mod sigur anxietatea sau depresia.

Subiectul este explicat în articolul MEDICINAS despre axa intestin–creier și influența microbiomului asupra memoriei, emoțiilor și sănătății cerebrale.

Ce se întâmplă cu emoțiile în timpul stresului cronic?

Stresul este răspunsul organismului la solicitări sau amenințări percepute.

Pe termen scurt, acest răspuns poate ajuta la mobilizarea atenției și energiei.

Atunci când stresul este persistent, pot apărea modificări ale somnului, concentrării, dispoziției și reacțiilor emoționale.

Un rol important îl are axa hipotalamo–hipofizo–suprarenaliană, implicată în reglarea eliberării cortizolului.

Expunerea prelungită la stres este asociată cu modificări funcționale ale circuitelor implicate în memorie și reglare emoțională.

Aceste efecte diferă între persoane și nu înseamnă că fiecare perioadă stresantă produce leziuni cerebrale.

Cum putem susține reglarea emoțională?

Reglarea emoțională nu înseamnă eliminarea fricii, tristeții sau furiei.

Înseamnă recunoașterea emoțiilor și alegerea unor răspunsuri potrivite situației.

1. Somnul regulat

Somnul insuficient poate afecta atenția și capacitatea de gestionare a reacțiilor emoționale.

Un program de somn consecvent și tratarea tulburărilor de somn pot susține funcționarea zilnică.

2. Activitatea fizică

Mișcarea regulată are beneficii demonstrate pentru sănătatea fizică și psihică.

Plimbările, dansul, înotul sau alte activități adaptate pot contribui la reducerea simptomelor de stres și la îmbunătățirea stării de bine.

3. Relațiile sociale

Conversațiile, activitățile în familie și participarea la grupuri pot oferi sprijin emoțional.

Calitatea relațiilor este mai importantă decât numărul interacțiunilor.

4. Reevaluarea cognitivă

Această strategie presupune examinarea unei situații dintr-o perspectivă diferită.

De exemplu, o greșeală poate fi interpretată ca o dovadă a incapacității personale sau ca o oportunitate de învățare.

Reevaluarea nu înseamnă negarea realității, ci căutarea unei interpretări mai echilibrate.

5. Tehnicile de relaxare

Respirația lentă, relaxarea musculară și unele practici de mindfulness pot ajuta anumite persoane să gestioneze stresul.

Efectele diferă individual, iar aceste metode nu înlocuiesc tratamentul unei tulburări psihice.

6. Activitățile plăcute și învățarea

Muzica, pictura, dansul, lectura, jocurile de societate și învățarea unor abilități pot oferi oportunități de implicare cognitivă și socială.

Aceste activități sunt compatibile cu principiile de neuroplasticitate cerebrală, fără să reprezinte tratamente pentru boli neurologice.

Când trebuie consultat medicul?

Este recomandată evaluarea de specialitate atunci când apar:

  • anxietate sau tristețe persistente;

  • atacuri de panică repetate;

  • modificări importante ale comportamentului;

  • iritabilitate severă sau dificultăți de control al impulsurilor;

  • tulburări de somn care afectează viața zilnică;

  • dificultăți de memorie sau concentrare care se agravează;

  • pierderea interesului pentru activitățile obișnuite.

Schimbările bruște de comportament, confuzia instalată rapid sau simptomele neurologice acute necesită evaluare medicală urgentă.

Dacă o persoană exprimă intenții suicidare sau există un pericol imediat de autovătămare, este necesară intervenția de urgență prin 112.

Concluzie

Emoțiile nu sunt separate de rațiune, memorie sau funcțiile corpului.

Ele rezultă din interacțiunea unor rețele cerebrale complexe, influențate de experiențele personale și de starea organismului.

Amigdala, cortexul prefrontal, hipocampul, insula și hipotalamusul contribuie, în moduri diferite, la procesarea emoțională.

Înțelegerea acestor mecanisme ne poate ajuta să privim emoțiile ca pe o componentă firească a funcționării umane și să recunoaștem situațiile în care este necesar sprijinul unui specialist.

Despre autor

Articol realizat de Echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de documentare și educație medicală a platformei. Experiența echipei include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

CEBRAOPTIM

Pentru informații despre o formulă cu ingrediente studiate în contextul funcțiilor cognitive, consultați CEBRAOPTIM – MEDICINAS.

Notă medicală

Acest articol are scop informativ și educațional. Nu poate înlocui evaluarea medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un profesionist din sănătate. Manifestările emoționale persistente sau severe necesită evaluare individuală.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Pessoa L. A Network Model of the Emotional Brain. Trends in Cognitive Sciences. 2017;21(5):357–371. https://doi.org/10.1016/j.tics.2017.03.002

  2. LeDoux JE, Brown R. A higher-order theory of emotional consciousness. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2017;114(10)–E2025. https://doi.org/10.1073/pnas.1619316114

  3. Phelps EA. Human emotion and memory: interactions of the amygdala and hippocampal complex. Current Opinion in Neurobiology. 2004;14(2):198–202. https://doi.org/10.1016/j.conb.2004.03.015

  4. Gross JJ. Emotion regulation: Current status and future prospects. Psychological Inquiry. 2015;26(1):1–26. https://doi.org/10.1080/1047840X.2014.940781

  5. McEwen BS, Morrison JH. The brain on stress: vulnerability and plasticity of the prefrontal cortex over the life course. Neuron. 2013;79(1):16–29. https://doi.org/10.1016/j.neuron.2013.06.028

  6. Cryan JF, O'Riordan KJ, Cowan CSM, et al. The Microbiota-Gut-Brain Axis. Physiological Reviews. 2019;99(4):1877–2013. https://doi.org/10.1152/physrev.00018.2018

  7. Barrett LF. The theory of constructed emotion: an active inference account of interoception and categorization. Social Cognitive and Affective Neuroscience. 2017;12(1):1–23. https://doi.org/10.1093/scan/nsw154

Articol citit de 15 persoane