Gastrita autoimună este o afecțiune inflamatorie cronică în care sistemul imunitar atacă, în mod eronat, celulele parietale ale stomacului. Aceste celule se găsesc predominant în corpul și fundul gastric și sunt responsabile pentru secreția acidului clorhidric și a factorului intrinsec, o proteină indispensabilă absorbției vitaminei B12.

În timp, procesul autoimun poate determina distrugerea glandelor gastrice și apariția gastritei atrofice. Boala evoluează adesea lent, uneori fără simptome digestive evidente, fiind descoperită în urma investigațiilor pentru anemie, deficit de fier sau deficit de vitamina B12.

Cauzele gastritei autoimune

Gastrita autoimună apare printr-o reacție imunologică îndreptată împotriva structurilor proprii ale mucoasei gastrice. Mecanismul implică limfocite și, frecvent, anticorpi împotriva celulelor parietale sau a factorului intrinsec.

Anticorpii anti-celule parietale pot fi identificați la numeroși pacienți, dar prezența lor nu confirmă singură diagnosticul.

Anticorpii anti-factor intrinsec sunt mai specifici pentru anemia pernicioasă, însă pot lipsi chiar și atunci când boala este prezentă.

Gastrita autoimună se poate asocia cu alte boli autoimune, în special tiroidita Hashimoto, boala Graves și diabetul zaharat de tip 1. Factorii genetici contribuie la predispoziție, fără a determina inevitabil apariția bolii.

Ce se întâmplă cu mucoasa stomacului?

Distrugerea progresivă a celulelor parietale reduce secreția acidului gastric, fenomen numit hipoclorhidrie. În formele avansate poate apărea aclorhidria, caracterizată prin absența aproape completă a secreției acide.

Reducerea acidității stimulează secreția de gastrină, producând hipergastrinemie. Această modificare poate favoriza proliferarea celulelor enterocromafine-like, implicate în apariția anumitor tumori neuroendocrine gastrice.

Pierderea glandelor normale determină atrofie gastrică, uneori însoțită de metaplazie intestinală sau pseudopilorică.

Simptomele gastritei autoimune

Gastrita autoimună poate rămâne asimptomatică mulți ani. Atunci când apar manifestări digestive, acestea pot include disconfort epigastric, greață, balonare și senzație de plenitudine după masă.

Manifestările produse de deficitele nutriționale sunt adesea mai importante decât simptomele digestive.

Deficitul de fier poate apărea relativ devreme și poate determina oboseală, paloare, slăbiciune și scăderea capacității de efort.

Deficitul de vitamina B12 poate provoca anemie megaloblastică, furnicături, tulburări de sensibilitate, dificultăți de mers și modificări cognitive.

Manifestările neurologice pot apărea chiar și în absența unei anemii evidente.

Gastrita autoimună și anemia pernicioasă

Anemia pernicioasă reprezintă o manifestare hematologică a deficitului de vitamina B12 cauzat de absorbția insuficientă a acesteia, în contextul gastritei autoimune avansate și al deficitului de factor intrinsec.

Nu toate persoanele cu gastrită autoimună dezvoltă anemie pernicioasă. De asemenea, deficitul de vitamina B12 poate exista înaintea apariției modificărilor hematologice caracteristice.

Identificarea precoce și tratamentul deficitului sunt importante pentru prevenirea complicațiilor neurologice, unele dintre acestea putând deveni ireversibile.

Diagnosticul gastritei autoimune

Endoscopia digestivă superioară permite examinarea mucoasei stomacului, iar biopsia gastrică este esențială pentru evaluarea atrofiei și a distribuției modificărilor histologice.

Biopsiile din corpul gastric și antru, recoltate și identificate separat, contribuie la diferențierea gastritei autoimune de alte forme de gastrită atrofică.

Investigațiile pot include hemoleucograma, feritina, vitamina B12, anticorpii anti-celule parietale și anticorpii anti-factor intrinsec.

Medicul poate recomanda și evaluarea funcției tiroidiene, precum și testarea pentru Helicobacter pylori, deoarece infecția poate coexista și necesită tratament atunci când este identificată.

Tratamentul gastritei autoimune

Nu există în prezent un tratament standard care să oprească în mod sigur procesul autoimun și să refacă glandele gastrice distruse.

Tratamentul urmărește corectarea deficitelor, identificarea afecțiunilor asociate și prevenirea complicațiilor.

Suplimentarea vitaminei B12 poate fi necesară pe termen lung, uneori pe toată durata vieții. Administrarea injectabilă sau orală în doze adecvate se stabilește individual, în funcție de severitatea deficitului și de contextul clinic.

Tratamentul deficitului de fier trebuie adaptat analizelor și toleranței pacientului.

Inhibitorii pompei de protoni nu reprezintă tratamentul de bază al gastritei autoimune, deoarece secreția acidă poate fi deja redusă.

Riscul de cancer gastric și monitorizarea

Gastrita autoimună este asociată cu un risc crescut de tumori neuroendocrine gastrice de tip 1 și, în anumite situații, de adenocarcinom gastric.

Riscul individual depinde de severitatea atrofiei, modificările histologice și alți factori clinici.

Supravegherea endoscopică nu are aceeași frecvență pentru toți pacienții. Intervalele sunt stabilite de gastroenterolog în funcție de rezultatele biopsiilor, eventualele leziuni și factorii de risc.

Alimentația și îngrijirea pe termen lung

O alimentație echilibrată poate contribui la menținerea stării generale de sănătate, însă nu poate corecta singură deficitul de factor intrinsec.

Alimentele bogate în vitamina B12 și fier sunt utile nutrițional, dar în cazul unei absorbții afectate poate fi necesară suplimentarea medicală.

Plantele precum mușețelul și ghimbirul pot fi utilizate pentru anumite simptome digestive, în funcție de toleranță, dar nu există dovezi că tratează mecanismul autoimun sau inversează atrofia gastrică.

Notă medicală

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Deficitul de vitamina B12, anemia neexplicată și simptomele neurologice necesită evaluare medicală. Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea gastritei autoimune trebuie individualizate de medicul specialist.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Shah SC, et al. AGA Clinical Practice Update on the Diagnosis and Management of Atrophic Gastritis: Expert Review. Gastroenterology. 2021. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2021.06.078

  2. Lenti MV, et al. Autoimmune gastritis. Nature Reviews Disease Primers. 2020;6:56. https://doi.org/10.1038/s41572-020-0187-8

  3. Rustgi SD, Bijlani P, Shah SC. Autoimmune Gastritis, With or Without Pernicious Anemia: Epidemiology, Risk Factors, and Clinical Management. Therapeutic Advances in Gastroenterology. 2021;14. https://doi.org/10.1177/17562848211038771

  4. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Gastritis & Gastropathy. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/gastritis-gastropathy

Articol citit de 33 persoane