Creierul uman are o capacitate extraordinară: se poate adapta și modifica pe parcursul întregii vieți. Această proprietate se numește neuroplasticitate cerebrală și ne ajută să învățăm, să formăm amintiri, să dobândim abilități și, în anumite situații, să recuperăm funcții afectate de boli sau accidente.

Neuroplasticitatea nu este rezervată copiilor. Creierul adult continuă să se adapteze, chiar dacă unele procese devin mai lente odată cu înaintarea în vârstă.

Ce este neuroplasticitatea cerebrală?

Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a-și modifica conexiunile și modul de funcționare ca răspuns la experiențe, învățare și schimbări ale mediului.

Neuronii comunică între ei prin conexiuni numite sinapse. Atunci când învățăm sau repetăm o activitate, anumite conexiuni pot deveni mai eficiente, iar altele își pot reduce activitatea.

De exemplu, când învățăm să cântăm la un instrument muzical, la început mișcările sunt dificile. Prin exercițiu, creierul coordonează tot mai eficient informațiile și mișcările necesare.

Același principiu se aplică învățării unei limbi străine, memorării unor informații sau dezvoltării unor deprinderi noi.

Cum se modifică creierul?

Neuroplasticitatea implică mai multe mecanisme:

  • Consolidarea conexiunilor neuronale: anumite sinapse devin mai eficiente prin utilizare și învățare.

  • Slăbirea conexiunilor mai puțin utilizate: creierul își poate reorganiza circuitele în funcție de experiență.

  • Reorganizarea funcțională: unele regiuni cerebrale își pot modifica activitatea pentru a răspunde unor cerințe noi.

În aceste procese sunt implicați neurotransmițători precum Glutamatul, Acetilcolina, Dopamina și GABA.

Un rol important îl are și hipocampul, regiune cerebrală implicată în formarea și consolidarea amintirilor.

De ce este importantă neuroplasticitatea?

Neuroplasticitatea contribuie la:

  • Învățarea și memorarea informațiilor.

  • Adaptarea la situații și experiențe noi.

  • Dezvoltarea abilităților fizice și intelectuale.

  • Modificarea obiceiurilor și comportamentelor.

  • Recuperarea unor funcții după anumite leziuni cerebrale.

De exemplu, după un accident vascular cerebral, programele de recuperare pot utiliza capacitatea creierului de reorganizare pentru a ajuta pacientul să redobândească anumite abilități.

Recuperarea depinde însă de localizarea și gravitatea leziunii, de starea generală de sănătate și de intervențiile terapeutice.

Cum putem stimula neuroplasticitatea?

Nu sunt necesare exerciții complicate. Activitățile obișnuite, practicate constant, pot susține învățarea și adaptarea cerebrală.

1. Învață ceva nou. O limbă străină, un instrument muzical sau o activitate practică solicită creierul să formeze și să adapteze conexiuni.

2. Repetă informațiile în timp. Repetiția distribuită pe mai multe zile favorizează consolidarea memoriei mai bine decât învățarea concentrată într-o singură sesiune.

3. Fă mișcare. Activitatea fizică regulată susține sănătatea vasculară și este asociată cu beneficii pentru funcțiile cognitive.

4. Dormi suficient. În timpul somnului au loc procese importante pentru consolidarea amintirilor și reglarea conexiunilor neuronale.

5. Menține relațiile sociale. Conversațiile și activitățile comune implică atenția, memoria și procesarea emoțiilor.

6. Evită stresul cronic. Expunerea prelungită la stres poate afecta somnul, concentrarea și anumite mecanisme ale memoriei.

7. Adoptă o alimentație echilibrată. Peștele, legumele, fructele, nucile și alte alimente nutritive contribuie la sănătatea generală a sistemului nervos.

Neuroplasticitatea după 50 sau 60 de ani

Creierul își păstrează capacitatea de adaptare și la vârste înaintate.

O persoană poate învăța o limbă nouă, poate dezvolta deprinderi digitale sau poate începe o activitate artistică și după pensionare.

Viteza învățării poate varia, însă vârsta nu înseamnă pierderea completă a neuroplasticității.

Este important ca activitățile să fie adaptate capacităților individuale, să ofere provocări realiste și să fie practicate cu regularitate.

Neuroplasticitatea poate preveni demența?

Activitatea fizică, stimularea cognitivă și controlul factorilor de risc vascular sunt componente importante ale sănătății cerebrale.

Totuși, niciun exercițiu sau program de antrenament mental nu garantează prevenirea bolii Alzheimer ori a altor forme de demență.

Tulburările de memorie care se agravează sau afectează activitățile zilnice trebuie investigate medical.

Despre autor

Echipa editorială MEDICINAS realizează materiale educaționale bazate pe literatura medicală și cercetările științifice, în cadrul unei activități care include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

CEBRAOPTIM

Pentru informații despre o formulă cu ingrediente studiate în contextul funcțiilor cognitive, consultați CEBRAOPTIM – MEDICINAS.

Notă medicală

Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește consultul medical. Dificultățile persistente de memorie, schimbările cognitive sau recuperarea după o afecțiune neurologică necesită evaluare și recomandări individualizate.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Cramer SC, Sur M, Dobkin BH, et al. Harnessing neuroplasticity for clinical applications. Brain. 2011;134(6):1591–1609.

  2. Lövdén M, Wenger E, Mårtensson J, Lindenberger U, Bäckman L. Structural brain plasticity in adult learning and development. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. 2013;37(9):2296–2310.

  3. Zatorre RJ, Fields RD, Johansen-Berg H. Plasticity in gray and white: neuroimaging changes in brain structure during learning. Nature Neuroscience. 2012;15:528–536.

  4. Klinzing JG, Niethard N, Born J. Mechanisms of systems memory consolidation during sleep. Nature Neuroscience. 2019;22:1598–1610.

  5. Livingston G, Huntley J, Liu KY, et al. Dementia prevention, intervention, and care: 2024 report of the Lancet standing Commission. The Lancet. 2024;404:572–628.

Articol citit de 10 persoane