Astragalus (Astragalus membranaceus) este o plantă medicinală din familia Fabaceae, utilizată de secole în medicina tradițională chineză, în special pentru rădăcina sa. Cunoscută sub denumirea de Huang Qi, planta este asociată tradițional cu susținerea vitalității și a rezistenței organismului.

Interesul științific pentru astragalus este legat de compoziția sa bogată în polizaharide, saponine triterpenice și flavonoide. Acești compuși au fost investigați pentru influența asupra răspunsului imun, proceselor inflamatorii și metabolismului celular. Deși rezultatele experimentale sunt promițătoare în anumite direcții, dovezile clinice rămân insuficiente pentru recomandarea plantei ca tratament al unei boli.

Ce este Astragalus și unde crește?

Astragalus aparține unui gen botanic foarte vast, care cuprinde mii de specii răspândite în Europa, Asia și America de Nord. În fitoterapia asiatică sunt utilizate în principal rădăcinile speciilor Astragalus membranaceus și Astragalus mongholicus, în funcție de clasificarea botanică și de farmacopeea utilizată.

Planta este erbacee, perenă, cu frunze compuse din numeroase foliole și flori de culoare gălbuie. Crește în regiuni temperate ale Asiei, fiind cultivată pentru rădăcinile sale medicinale.

Rădăcinile sunt recoltate, uscate și utilizate în preparate tradiționale sau extracte moderne.

Nu toate speciile din genul Astragalus sunt potrivite pentru consum. Unele pot conține substanțe toxice, motiv pentru care identificarea botanică și controlul materiei prime sunt esențiale.

Compoziția chimică și principalele substanțe active

Rădăcina de astragalus conține mai multe categorii de compuși bioactivi.

Polizaharidele de Astragalus sunt carbohidrați complecși studiați pentru influența lor asupra unor celule și mecanisme ale sistemului imunitar.

Saponinele triterpenice, inclusiv astragalozidele, reprezintă o altă categorie importantă de substanțe investigate experimental. Astragalozida IV este frecvent utilizată în cercetările farmacologice și în evaluarea anumitor extracte.

Flavonoidele și izoflavonoidele, precum calicozina și formononetina, au fost analizate pentru proprietățile antioxidante și alte activități biologice.

Compoziția variază în funcție de specie, regiunea de cultivare, vârsta rădăcinii și metoda de preparare. Din acest motiv, rezultatele obținute cu o substanță izolată nu pot fi atribuite automat tuturor produselor care conțin astragalus.

Astragalus și sistemul imunitar

Una dintre cele mai studiate direcții este influența compușilor din astragalus asupra răspunsului imun.

Cercetările de laborator au analizat efectele polizaharidelor și saponinelor asupra activității unor celule imunitare, inclusiv macrofage, limfocite și alte componente ale sistemului de apărare.

Unele studii clinice și analize sistematice au raportat modificări ale unor markeri imunologici. Totuși, studiile diferă considerabil prin preparatele utilizate, caracteristicile participanților și metodele de evaluare.

Expresia „stimulează imunitatea” simplifică excesiv aceste procese. Sistemul imunitar are nevoie de reglare, nu de stimulare permanentă, iar modificarea unui marker de laborator nu demonstrează automat protecție împotriva infecțiilor.

În prezent, nu există dovezi clinice suficient de solide pentru a afirma că astragalus previne răceala, gripa sau alte infecții respiratorii.

Astragalus, stresul și oboseala

În medicina tradițională chineză, astragalus este utilizat pentru susținerea vitalității și în perioadele de slăbiciune fizică.

Planta este uneori descrisă drept adaptogenă, termen folosit pentru substanțe despre care se presupune că influențează capacitatea organismului de a răspunde la stres.

Cercetările experimentale au investigat posibile efecte asupra metabolismului energetic, stresului oxidativ și răspunsului fiziologic la solicitare.

Cu toate acestea, dovezile clinice sunt insuficiente pentru a considera astragalus un tratament pentru oboseala cronică, epuizare sau tulburările asociate stresului.

Oboseala persistentă poate avea cauze medicale importante, inclusiv anemie, tulburări tiroidiene, infecții sau probleme de somn, care necesită evaluare.

Astragalus și sănătatea cardiovasculară

Anumiți compuși din astragalus au fost studiați pentru influența asupra funcției vasculare, inflamației și stresului oxidativ.

În cercetări experimentale au fost observate efecte asupra unor mecanisme implicate în funcționarea inimii și a vaselor de sânge.

Există și studii clinice în care preparate pe bază de astragalus au fost administrate împreună cu tratamente convenționale pentru diferite afecțiuni cardiovasculare.

Calitatea metodologică a multor studii este însă limitată, iar rezultatele nu permit recomandarea plantei pentru prevenirea infarctului, tratarea insuficienței cardiace sau înlocuirea medicației cardiovasculare.

Astragalus și metabolismul glicemiei

Astragalus a fost investigat și pentru posibile efecte asupra metabolismului glucidelor.

Unele studii preclinice au analizat influența extractelor asupra sensibilității la insulină, inflamației metabolice și proceselor asociate reglării glicemiei.

O analiză sistematică publicată în 2024 a identificat rezultate favorabile pentru anumiți parametri glicemici atunci când preparatele cu astragalus au fost asociate tratamentului cu metformin. Totuși, majoritatea studiilor incluse prezentau riscuri metodologice importante.

Aceste rezultate nu demonstrează că astragalus poate trata diabetul și nu justifică înlocuirea medicamentelor prescrise.

Persoanele care urmează tratament antidiabetic trebuie să discute cu medicul înainte de utilizarea unor preparate concentrate.

Astragalus și sănătatea rinichilor

Unele cercetări au evaluat preparatele din astragalus în contextul bolilor renale, inclusiv al anumitor afecțiuni glomerulare.

Au fost investigate modificări ale proteinuriei, funcției renale și altor parametri clinici.

Analizele sistematice au raportat unele rezultate favorabile atunci când astragalus a fost asociat îngrijirii medicale convenționale, dar studiile au prezentat limitări importante, inclusiv dimensiuni reduse, diferențe între preparate și riscuri de eroare sistematică.

Astragalus nu reprezintă un tratament demonstrat pentru boala cronică de rinichi și nu trebuie utilizat fără supraveghere medicală în cazul persoanelor cu afectare renală.

Proprietăți antioxidante și antiinflamatoare

Polizaharidele, saponinele și flavonoidele din astragalus au fost investigate pentru efectele asupra stresului oxidativ și a unor căi moleculare implicate în inflamație.

Studiile de laborator au identificat mecanisme biologice potențiale, dar acestea nu pot fi extrapolate direct la prevenirea bolilor cronice.

Un rezultat antioxidant sau antiinflamator observat experimental nu dovedește că administrarea plantei previne cancerul, bolile neurodegenerative sau îmbătrânirea organismului.

Astragalus în cercetarea oncologică

Astragalus apare în unele formule tradiționale utilizate complementar în îngrijirea persoanelor cu cancer.

Cercetările au explorat posibile efecte asupra unor parametri ai calității vieții, reacțiilor adverse și răspunsului imun, dar multe studii utilizează combinații de plante și prezintă limitări metodologice.

Nu există dovezi suficiente pentru a afirma că astragalus distruge celulele canceroase în organismul uman, împiedică dezvoltarea tumorilor sau tratează cancerul.

În timpul chimioterapiei, imunoterapiei sau altor tratamente oncologice, orice supliment vegetal trebuie discutat cu echipa medicală, deoarece pot exista interacțiuni sau efecte nedorite.

Utilizări tradiționale și forme de administrare

În medicina tradițională chineză, rădăcina de astragalus este utilizată sub formă de decoct și în combinații cu alte plante.

În produsele moderne se întâlnesc pulberi, capsule și extracte cu compoziții diferite.

Nu există o doză universală validată clinic pentru toate utilizările atribuite astragalusului. Alegerea unui preparat trebuie să țină cont de identificarea botanică, calitatea produsului și situația medicală individuală.

Contraindicații, reacții adverse și interacțiuni

Astragalus poate fi tolerat de unele persoane, dar evaluarea completă a siguranței administrării pe termen lung este limitată.

Persoanele cu boli autoimune trebuie să evite utilizarea fără recomandare medicală, deoarece efectele imunologice ale plantei pot fi nepotrivite în anumite situații.

Astragalus poate interacționa cu medicamentele imunosupresoare, inclusiv cele utilizate după transplant. Asocierea poate influența controlul medical al răspunsului imun.

Sunt necesare precauții și în cazul tratamentelor pentru diabet sau tensiune arterială, deoarece există posibilitatea unor efecte farmacologice aditive.

În sarcină și alăptare, datele de siguranță sunt insuficiente. Utilizarea medicinală nu este recomandată fără evaluare medicală.

Pot apărea reacții digestive sau de hipersensibilitate. Persoanele care urmează tratamente cronice trebuie să solicite sfatul medicului înainte de administrarea suplimentelor cu astragalus.

Ce trebuie să reținem despre Astragalus?

Astragalus este o plantă cu o tradiție medicinală îndelungată și o compoziție fitochimică complexă.

Polizaharidele, astragalozidele și flavonoidele sale sunt investigate pentru efecte asupra răspunsului imun, metabolismului și proceselor celulare.

Totuși, interesul farmacologic nu echivalează cu eficacitatea clinică demonstrată. Cercetările actuale nu susțin utilizarea astragalusului ca înlocuitor al tratamentelor medicale pentru infecții, diabet, boli cardiovasculare, afecțiuni renale sau cancer.

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

Utilizarea preparatelor din astragalus necesită precauție în special la persoanele cu boli autoimune, transplanturi, afecțiuni cronice sau tratamente imunosupresoare.

Despre autor

Articol realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de documentare și educație privind plantele medicinale și ingredientele naturale.

Materialul reflectă experiența editorială dezvoltată inclusiv prin colaborarea de peste cinci ani cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, cu accent pe prezentarea responsabilă a utilizărilor tradiționale și a cercetărilor științifice.

Bibliografie științifică selectivă

  1. National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH). Astragalus: Usefulness and Safety. https://www.nccih.nih.gov/health/astragalus

  2. Fu J, Wang Z, Huang L, et al. Review of the botanical characteristics, phytochemistry, and pharmacology of Astragalus membranaceus (Huangqi). Phytotherapy Research. 2014;28(9):1275–1283.

  3. Auyeung KK, Han QB, Ko JK. Astragalus membranaceus: a review of its protection against inflammation and gastrointestinal cancers. American Journal of Chinese Medicine. 2016;44(1):1–22.

  4. Hong KF, Liu PY, Zhang W, et al. The efficacy and safety of astragalus as an adjuvant treatment for type 2 diabetes mellitus: a systematic review and meta-analysis. Journal of Integrative and Complementary Medicine. 2024;30(1):11–24.

  5. Zhang X, Qu X, Zou Y. The effect of astragalus on humoral and cellular immune response: a systematic review and meta-analysis of human studies. Complementary Medicine Research. 2023;30(6):535–543.

  6. Wang D, Wang L, Zhang M, et al. Astragalus membranaceus formula for moderate-high risk idiopathic membranous nephropathy: a meta-analysis. Medicine. 2023;102(9).

Articol citit de 8010 persoane