Schizandra (Schisandra chinensis) este o plantă medicinală originară din Asia de Est, apreciată în medicina tradițională chineză pentru fructele sale roșii, cunoscute drept „fructele celor cinci gusturi”. Denumirea provine din combinația neobișnuită de senzații gustative asociate fructelor: dulce, acru, amar, sărat și picant.
Interesul pentru schizandra a crescut odată cu cercetările asupra lignanilor din fructe, compuși naturali investigați pentru efectele lor asupra stresului oxidativ, metabolismului hepatic și răspunsului organismului la diferite solicitări. Deși planta are o istorie îndelungată de utilizare tradițională, multe dintre beneficiile atribuite acesteia necesită confirmare prin studii clinice mai ample.
Ce este schizandra și unde crește?
Schizandra este o plantă cățărătoare, lemnoasă, din familia Schisandraceae, întâlnită în China, Coreea, Rusia orientală și alte regiuni din nord-estul Asiei.
Planta dezvoltă tulpini flexibile, frunze ovale și flori mici, albicioase sau roz-pal. Fructele sunt bace roșii, grupate în ciorchini, care ajung la maturitate spre sfârșitul verii și începutul toamnei.
În fitoterapie sunt utilizate în principal fructele mature, uscate, cunoscute în medicina tradițională chineză sub numele de Wu Wei Zi.
Denumirea botanică acceptată este Schisandra chinensis (Turcz.) Baill. În comerț și în literatura populară se întâlnește frecvent și forma „Schizandra”.
Compoziția chimică și substanțele active
Fructele de schizandra conțin numeroși compuși bioactivi, dintre care cei mai studiați sunt lignanii dibenzociclooctadienici.
Printre substanțele investigate se numără:
Schisandrina, unul dintre lignanii caracteristici plantei.
Schisandrina B, studiată pentru activitatea antioxidantă și efectele asupra unor mecanisme celulare.
Schisandrol A și B, compuși analizați în cercetări farmacologice.
Gomisina A și alți lignani, investigați pentru activitatea biologică.
Acizi organici, polizaharide și compuși fenolici, care contribuie la profilul fitochimic al fructelor.
Compoziția diferă în funcție de originea geografică, condițiile de cultivare, maturitatea fructelor și metoda de preparare.
Schizandra și sănătatea ficatului
Una dintre cele mai cercetate direcții privind schizandra este influența lignanilor asupra funcției hepatice.
În studii experimentale, anumite substanțe izolate din fructe au demonstrat efecte asupra proceselor antioxidante, metabolismului celular și răspunsului la diferiți factori care pot afecta hepatocitele.
Au fost investigate mecanisme care implică enzime antioxidante, funcția mitocondrială și căi moleculare asociate inflamației.
Aceste rezultate au contribuit la interesul pentru schizandra în cercetarea hepatică, însă nu demonstrează că administrarea plantei previne sau tratează bolile ficatului.
Datele clinice disponibile sunt limitate și nu justifică utilizarea schizandrei ca tratament pentru hepatită, steatoză hepatică, fibroză sau ciroză.
Schizandra și stresul oxidativ
Stresul oxidativ apare atunci când producerea speciilor reactive depășește capacitatea sistemelor biologice de a le controla.
Anumiți lignani din schizandra au fost studiați pentru capacitatea de a influența mecanismele antioxidante celulare.
În experimente de laborator și pe animale au fost observate modificări ale unor enzime și căi implicate în protecția împotriva stresului oxidativ.
Totuși, rezultatele experimentale nu pot fi interpretate automat ca beneficii demonstrate pentru prevenirea îmbătrânirii, cancerului sau bolilor cronice la oameni.
Schizandra, stresul și capacitatea de adaptare
Schizandra este frecvent inclusă în categoria plantelor numite „adaptogene”, termen utilizat pentru a descrie substanțe despre care se presupune că influențează răspunsul organismului la stres.
În medicina tradițională, fructele au fost utilizate pentru oboseală, reducerea rezistenței fizice și dificultăți de concentrare.
Cercetările moderne au investigat posibile efecte asupra sistemului nervos, comportamentului și unor mecanisme fiziologice asociate stresului.
Cu toate acestea, conceptul de adaptogen nu reprezintă un diagnostic sau o categorie terapeutică suficientă pentru a demonstra eficacitatea clinică.
Studiile la oameni sunt încă insuficiente pentru a afirma că schizandra tratează oboseala cronică, anxietatea sau tulburările de somn.
Schizandra și sistemul nervos
Unele studii preclinice au evaluat influența compușilor din schizandra asupra proceselor neuronale, inflamației și stresului oxidativ la nivelul sistemului nervos.
Au fost investigate inclusiv mecanisme asociate memoriei, învățării și protecției celulare.
Aceste observații sunt interesante pentru cercetare, dar nu constituie dovezi că schizandra previne boala Alzheimer, îmbunătățește memoria la persoanele sănătoase sau tratează afecțiunile neurologice.
Pentru asemenea utilizări sunt necesare studii clinice bine controlate.
Schizandra și sistemul imunitar
Polizaharidele și alți compuși din schizandra au fost investigați pentru posibile efecte imunomodulatoare în studii experimentale.
Anumite rezultate sugerează influențe asupra unor celule și mediatori implicați în răspunsul imun.
Totuși, expresia „întărește imunitatea” este prea generală și nu reflectă complexitatea funcționării sistemului imunitar.
În prezent, nu există dovezi clinice suficiente pentru a recomanda schizandra în prevenirea sau tratamentul infecțiilor.
Utilizări tradiționale și forme de administrare
În medicina tradițională chineză, schizandra este utilizată de secole în diferite formule vegetale.
Fructele pot fi preparate sub formă de infuzie, decoct, pulbere sau extract.
În produsele moderne sunt utilizate și extracte cu concentrații variabile de lignani.
Aceste preparate nu sunt echivalente din punct de vedere chimic, iar rezultatele unui studiu asupra unui extract nu pot fi atribuite automat tuturor produselor cu schizandra.
Nu există o doză universală validată clinic pentru toate utilizările tradiționale atribuite plantei.
Contraindicații, reacții adverse și interacțiuni
Schizandra poate produce reacții digestive, precum disconfort abdominal, greață sau arsuri gastrice, iar unele persoane pot prezenta reacții de sensibilitate.
Un aspect important este posibilitatea interacțiunilor medicamentoase. Compușii din schizandra pot influența anumite enzime hepatice și transportori implicați în metabolizarea medicamentelor, inclusiv sistemul citocromului P450 și glicoproteina P.
Acest lucru poate modifica expunerea organismului la unele medicamente. Au fost raportate interacțiuni relevante clinic cu anumite tratamente imunosupresoare, precum tacrolimusul.
Persoanele care utilizează medicamente cu interval terapeutic îngust, tratamente pentru transplant sau terapii complexe trebuie să evite automedicația cu extracte de schizandra.
În sarcină și alăptare, datele privind siguranța sunt insuficiente, motiv pentru care utilizarea medicinală nu este recomandată fără evaluare medicală.
De asemenea, persoanele cu boli hepatice trebuie să discute cu medicul înainte de administrarea preparatelor concentrate, chiar dacă planta este asociată tradițional cu sănătatea ficatului.
Ce trebuie să reținem despre schizandra?
Schizandra este o plantă medicinală cu o compoziție fitochimică complexă și o tradiție îndelungată de utilizare în Asia de Est.
Lignanii săi reprezintă un domeniu activ de cercetare, în special pentru mecanismele antioxidante, metabolice și celulare.
Totuși, majoritatea efectelor investigate provin din studii experimentale, iar dovezile clinice sunt încă limitate. Utilizarea responsabilă presupune diferențierea între tradiție, mecanisme biologice și beneficii medicale demonstrate.
Notă medicală
Acest articol are scop informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.
Preparatele din schizandra pot interacționa cu medicamentele. Persoanele care urmează tratamente cronice, în special imunosupresoare, trebuie să solicite sfatul medicului înainte de utilizare.
Despre autor
Articol realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de educație privind plantele medicinale, ingredientele naturale și utilizarea responsabilă a suplimentelor alimentare.
Materialul reflectă experiența editorială dezvoltată inclusiv prin colaborarea de peste cinci ani cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, cu accent pe integrarea cunoștințelor tradiționale în contextul cercetărilor științifice.
Bibliografie științifică selectivă
Panossian A, Wikman G. Pharmacology of Schisandra chinensis Bail.: an overview of Russian research and uses in medicine. Journal of Ethnopharmacology. 2008;118(2):183–212.
Szopa A, Ekiert R, Ekiert H. Current knowledge of Schisandra chinensis (Turcz.) Baill. (Chinese magnolia vine) as a medicinal plant species: a review on the bioactive components, pharmacological properties, analytical and biotechnological studies. Phytochemistry Reviews. 2017;16:195–218.
Opletal L, Sovová H, Bártlová M. Dibenzo[a,c]cyclooctadiene lignans of the genus Schisandra: importance, isolation and determination. Journal of Chromatography B. 2004;812(1–2):357–371.
European Medicines Agency. Schisandra chinensis — informații și documentație de evaluare a plantelor medicinale, acolo unde sunt disponibile.
National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH). Informații privind evaluarea dovezilor și siguranța produselor vegetale.
Articol citit de 2260 persoane
Acest articol nu are comentarii!