Analizele medicale pot oferi informații importante despre ceea ce se întâmplă în organism, uneori chiar înainte de apariția unor simptome evidente. Totuși, un buletin de analize poate deveni rapid greu de înțeles: hemoglobină, leucocite, feritină, TGO, TGP, creatinină, TSH, LDL, CRP și numeroase valori marcate cu H sau L.

Prima regulă: o analiză medicală nu trebuie interpretată doar prin comparația unei cifre cu intervalul de referință al laboratorului.

O valoare crescută sau scăzută poate fi importantă, dar semnificația ei depinde de celelalte rezultate, vârstă, sex, simptome, antecedente medicale, tratamente și contextul în care au fost efectuate analizele.

Acest ghid prezintă principalele categorii de analize medicale și parametrii întâlniți frecvent pe buletinele de laborator.

Hemoleucograma – una dintre cele mai frecvente analize de sânge

Hemoleucograma oferă informații despre principalele celule care circulă prin sânge: eritrocitele (globulele roșii), leucocitele (globulele albe) și trombocitele.

Pe buletin apar însă și numeroși parametri și indici care descriu numărul, dimensiunea și caracteristicile acestor celule.

Printre parametrii legați de globulele roșii se numără RBC – eritrocitele, HGB – hemoglobina, HCT – hematocritul, MCV/VEM – volumul eritrocitar mediu, MCH/HEM – hemoglobina eritrocitară medie, MCHC/CHEM – concentrația medie a hemoglobinei eritrocitare și RDW – variația dimensiunii eritrocitelor.

Pentru globulele albe sunt evaluate WBC – leucocitele și formula leucocitară, care include neutrofilele, limfocitele, monocitele, eozinofilele și bazofilele. În funcție de laborator, acestea pot fi raportate procentual și/sau ca valori absolute.

În cazul trombocitelor pot apărea PLT – numărul trombocitelor, MPV – volumul trombocitar mediu, PDW – variația dimensiunii trombocitelor și PCT – trombocritul.

În anumite situații sunt evaluate și reticulocitele, globule roșii tinere care oferă informații despre producerea de noi eritrocite de către măduva osoasă.

Hemoglobina și globulele roșii

Hemoglobina transportă oxigenul prin sânge și este unul dintre principalii parametri evaluați prin hemoleucogramă. Împreună cu eritrocitele, hematocritul și indicii eritrocitari, oferă informații importante despre globulele roșii și poate contribui la identificarea anemiei.

Fierul, feritina și transferina

Evaluarea metabolismului fierului poate include fierul seric, feritina și transferina. Aceste analize oferă informații diferite despre fierul circulant, rezervele de fier și transportul acestuia și sunt adesea interpretate împreună, în special atunci când se investighează anemia sau deficitul de fier.

VSH și proteina C reactivă – markerii inflamației

VSH, sau viteza de sedimentare a hematiilor, și proteina C reactivă (CRP) sunt utilizate pentru evaluarea prezenței unui proces inflamator.

Ele nu indică singure cauza inflamației și pot avea comportamente diferite în funcție de procesul care are loc în organism. De aceea, rezultatele trebuie interpretate în contextul simptomelor și al celorlalte investigații.

Glicemia și hemoglobina glicată

Glicemia arată concentrația glucozei din sânge la momentul recoltării.

Hemoglobina glicată (HbA1c) oferă o perspectivă diferită, reflectând aproximativ nivelul mediu al glicemiei din ultimele două-trei luni.

Cele două analize sunt importante în evaluarea metabolismului glucozei și sunt utilizate în diagnosticul și monitorizarea diabetului.

Colesterolul, LDL, HDL și trigliceridele

Profilul lipidic este utilizat pentru evaluarea lipidelor din sânge și a riscului cardiovascular.

În mod obișnuit include colesterolul total, LDL colesterol, HDL colesterol și trigliceridele.

Nivelurile crescute ale LDL sunt asociate cu dezvoltarea aterosclerozei și cu un risc cardiovascular mai mare, în timp ce particulele HDL participă la transportul colesterolului din țesuturi către ficat.

Interpretarea profilului lipidic nu se reduce însă la o singură valoare. Riscul cardiovascular general al persoanei contează în stabilirea obiectivelor individuale.

Analizele care oferă informații despre ficat

Printre analizele întâlnite frecvent în evaluarea ficatului și a căilor biliare se numără TGO (AST), TGP (ALT), GGT, fosfataza alcalină (ALP) și bilirubina.

TGO și TGP sunt enzime. TGP este mai strâns asociată cu ficatul, în timp ce TGO se găsește și în alte țesuturi. GGT și fosfataza alcalină pot oferi informații importante în evaluarea ficatului și a căilor biliare.

Bilirubina rezultă în principal din degradarea hemoglobinei și este procesată de ficat înainte de eliminare.

Aceste valori trebuie analizate împreună cu contextul clinic și, atunci când este necesar, cu alte investigații. O valoare modificată nu reprezintă singură un diagnostic.

Analizele pentru funcția rinichilor

Creatinina este unul dintre principalii parametri utilizați pentru evaluarea funcției renale.

Pe baza creatininei și a altor informații poate fi estimată rata de filtrare glomerulară (eGFR), care oferă informații despre capacitatea rinichilor de a filtra sângele.

Ureea este un alt parametru frecvent întâlnit, însă valoarea sa poate fi influențată și de factori care nu țin exclusiv de funcția renală.

În evaluarea rinichilor pot fi importante și analizele de urină, inclusiv sumarul de urină și raportul albumină/creatinină urinară, în funcție de context.

TSH, FT4 și FT3 – analizele tiroidei

Evaluarea funcției tiroidei începe frecvent cu TSH, hormon produs de hipofiză care influențează activitatea glandei tiroide.

FT4 reprezintă fracțiunea liberă a tiroxinei, iar FT3 fracțiunea liberă a triiodotironinei.

În anumite situații pot fi recomandate și analize pentru anticorpi tiroidieni, precum anti-TPO și anticorpii anti-tiroglobulină (anti-Tg).

Relația dintre aceste rezultate este mai importantă decât interpretarea izolată a unei singure valori.

Electroliții și mineralele din sânge

Printre parametrii întâlniți frecvent pe buletinele de analize se află și sodiul, potasiul, calciul, magneziul, clorul și fosforul.

Aceștia participă la numeroase procese biologice, de la funcționarea sistemului nervos și contracția musculară până la echilibrul lichidelor și funcționarea inimii.

Valorile lor pot fi influențate de alimentație, hidratare, funcția renală, medicamente și numeroase afecțiuni.

Ce înseamnă H și L pe buletinul de analize?

Unele laboratoare marchează rezultatele aflate în afara intervalului de referință cu:

H – High: valoarea este peste intervalul de referință.

L – Low: valoarea este sub intervalul de referință.

Aceste marcaje ajută la identificarea rapidă a valorilor aflate în afara intervalului laboratorului, dar nu reprezintă singure un diagnostic.

O abatere mică poate avea o semnificație foarte diferită de o modificare importantă și persistentă.

De ce diferă valorile normale între laboratoare?

Intervalele de referință pot varia în funcție de metoda de laborator, aparatura utilizată, unitățile de măsură, vârstă, sex și alți factori.

De aceea, rezultatul trebuie comparat în primul rând cu intervalul de referință imprimat pe buletinul de analize respectiv.

Compararea unei valori cu un interval găsit întâmplător pe internet poate conduce la interpretări greșite.

O analiză modificată înseamnă automat boală?

Nu.

O valoare în afara intervalului de referință poate fi importantă, dar poate fi influențată și de alimentație, hidratare, efort fizic, ora recoltării, medicamente, suplimente, o infecție recentă sau alte condiții temporare.

În același timp, rezultate aflate în intervalele de referință nu exclud orice problemă medicală.

Analizele sunt informații care trebuie puse împreună, nu verdicte individuale.

Cum trebuie privit un buletin de analize?

Primul pas este observarea valorilor și a intervalelor de referință. Următorul este înțelegerea relației dintre ele.

Hemoglobina trebuie privită împreună cu eritrocitele și ceilalți parametri ai hemoleucogramei. Fierul seric capătă mai mult sens alături de feritină și transferină. TSH poate necesita interpretarea FT4. TGO și TGP pot fi evaluate alături de GGT, fosfataza alcalină și bilirubină. Creatinina devine mai informativă atunci când este analizată împreună cu eGFR și contextul persoanei.

Scopul analizelor medicale nu este doar identificarea valorilor aflate în afara intervalului de referință, ci obținerea unor informații care, puse împreună, ajută la înțelegerea stării organismului.

Despre autor

Echipa MEDICINAS reunește experiența în fitoterapie, produse naturale și documentare științifică, cu preocuparea constantă de a transforma informația complexă despre sănătate, analize, plante, ingrediente naturale și mecanisme biologice într-un conținut clar, riguros și util.

Timp de cinci ani, din echipa de cercetare MEDICINAS a făcut parte și Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești. Moștenirea sa profesională rămâne parte din istoria și cultura MEDICINAS.

Notă medicală

Acest articol are caracter educațional și informativ. Interpretarea analizelor depinde de contextul individual și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau recomandările unui medic.

Bibliografie

  1. MedlinePlus. Medical Tests.
  2. Merck Manual Professional Edition. Laboratory Tests and Diagnostic Procedures.
  3. Rifai N, Chiu RWK, Young I, Burnham CAD, Wittwer CT, eds. Tietz Textbook of Laboratory Medicine. Elsevier.
  4. McPherson RA, Pincus MR, eds. Henry's Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. Elsevier.
  5. American Diabetes Association. Standards of Care in Diabetes.
  6. European Society of Cardiology. Ghiduri privind prevenția și riscul cardiovascular.
  7. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO). Ghiduri privind evaluarea funcției renale.

Articol citit de 59 persoane